Despre iepurele de camp de Francisc Castiov

Sorin Flutur
Mesaje: 781
Membru din: 24 Noi 2015 18:53
Localitate: Arad
Membru al: Lazar Hunting Cervus Elafus
Confirmat ca persoana reala de: mihai burcescu

Despre iepurele de camp de Francisc Castiov

Mesajde Sorin Flutur » 08 Dec 2015 16:34

Despre iepurele de camp de Francisc Castiov
Lake City, Florida, ianuarie 29, 2014

Stimate Domnule Daniel Dicu,

Ma numesc Francisc Castiov. Pana in 1995 am fost, cu mandrie, membru al AGVPS din Romania si lucrator la laborator de cinegetica din cadrul ICAS Timisoara. Sunt de pe atunci bun prieten cu Ovidiu Ionescu cu care mai mult ca sigur va cunoasteti.

In prezent sunt biolog wildlife (practician in cinegetica, cum ar veni) la agentia de profil a statului Florida (Florida Fish and Wildlife Conservation Commission).

In ciuda faptului ca nu exista rai pe pamant, eu indragesc la fel de mult locul meu natal din Campia de Vest, din Banat, unde ma intorc pentru cate o scurta (intotdeauna prea scurta) vizita anuala de o luna in care timp intalnesc iepurii si fazanii binecunoscuti. Am fost de cand ma stiu interesat de vanat si vanatoare si pentru ca am acuma acces la informatie am inceput sa incropesc niste materiale scrise (in romaneste pentru folosinta gospodarilor romani de vanat) despre speciile din zona sus amintita. In ultimii doi ani am intocmit o compilatie numita initial “Ecologia si gospodarirea fazanului si potarnichii.” Ulterior am hotarat sa continui culegerea si prelucrarea de informatie pentru alte specii, urmeaza iepurele si capriorul, ca urmare am schimbat titlul ca: “Ecologia si gospodarirea vanatului din spatiul agricol. 1: Fazanul si potarnichea.” Din pacate americanii nu s-au imprumutat de la chinezi ca sa ne plateasca sa ne ocupam de fazanii si iepurii din Romania, prin urmare treaba o fac pe apucate si merge anevoios. La iepure ma aflu in faza incipienta, adica am adunat materialul de care am nevoie (insemnand cam tot ce am putut accesa, vreo 3-4 carti si 200 articole din periodicele de specialitate). Am citit ce parea mai important si am inceput prelucrarea, finalul se va produce (sa speram) la sfarsitul acestui an.

Acum cateva zile am aflat despre initiativa AGVPS si despre proiectul de Ordin Ministerial pentru remedierea scaderii efectivelor de iepure din Romania. Sper ca veti binevoi sa acceptati cateva comentarii din partea mea, bazate pe informatia la subiect pe care am cules-o din lumea larga (facem abstractie de cei peste 40 de ani de cand ma cunosc personal cu iepurele de camp).

Trebuie subliniat mai intai faptul ca scaderea drastica a efectivelor de iepure nu se intampla doar in Romania ci este un fenomen generalizat in Europa si Asia. Se pare ca in America de Sud exista locuri in care iepurele introdus o duce foarte bine (in sensul de peste 100 iepuri la km2) si chiar ma bate gandul sa fac o excursie de investigare acolo.

Iata ce mi s-a parut mai important:
Wincentz Jensen (2009) a studiat cauzele declinului populatiilor de iepuri de camp din Danemarca si a prezentat studiul sau in cele 197 pagini ale tezei de doctorat. Probabil ca cea mai importanta concluzie de acolo a fost ca scaderea se datoreaza reducerii progresive a supravietuirii puilor. Aparent supravietuirea adultilor, cat si productivitatea (producerea de pui) au ramas neschimbate in cursul deceniilor, in diferitele zone analizate si in populatii de densitati diferite. In schimb supravietuirea subadultilor pana in toamna (ceea ce noi numim “spor anual”) a scazut intre 1950 (cand populatiile de iepuri au fost stabile) si 1980 (si mai tarziu, cand dupa marimea recoltelor populatiile scad cu aproximativ 5% anual). Acest fenomen se reflecta in raport scazut al subadultilor fata de aldulti in recoltele prin vanatoare. Numeric acest raport este variabil in timp si spatiu, insa ca regula generala acolo unde raportul este mai scazut si densitatea animalelor este mai scazuta. Scaderea populatiilor din Danemarca este drastica, astfel statisticile arata ca inainte de 1960 recolta medie in Danemarca a fost 9,6 iepuri per km2 fata de 1,6 iepuri pe km2 recoltati dupa anul 2000.

Smith R.K., Vaughan N.J. & Harris S. (2005a). A quantitative analysis of the abundance and demography of European hares (Lepus europaeus) in relation to habitat type, intensity of agriculture and climate. Mammal Rev. 35(1):1-24. Acestia au sintetizat rezultatele a 77 studii si au concluzionat ca schimbarea conditiilor de habitat din spatiile agricole (datorita intensificarii practicilor agricole) este cauza scaderii efectivelor, in acelasi timp efectele negative ale climei si pradarii au fost exacerbate prin imputinarea hranei si adapostului. Cu toate acestea cauzele imediate, despre exact cum anume, schimbarea in habitat afecteaza supravietuirea si mortalitatea indivizilor, raman neidentificate.

CE SCHIMBARI SE PETREC? Cunoatem cu totii procesul: mecanizare, chimizare si omogenizare, aceasta din urma insemnand tarlale intinse cultivate cu o singura specie. Frylestam (1980a) a fost primul care a sugerat ca atunci cand se recolteaza suprafetele mari cultivate cu cereale iepurii de camp nu mai gasesc in teren hrana necesara existentei de zi cu zi. Inainte vreme se credea ca supravietuirea iepurilor era limitata de inexistenta hranei in timpul iernii (probabil ca era, sa nu uitam ca iernile au fost mai inzapezite acum 50 de ani). Astazi insa se crede ca cerealele “de toamna” se afla in situatie propice pentru a hrani iepurii in timpul iernii, sunt in schimb recoltate tocmai in perioada de reproducere, astfel incat penuria de hrana se intampla in timpul verii (Frylestam 1986,Tapper & Barnes 1986, Reichlin et al. 2006). Acest fenomen a fost considerat ca si cauza generalizata pentru declinul populatiilor de iepuri din Europa (Hacklander 2002b, Reichlin et al. 2006).

Atunci cand scaderea populatiilor este cauza directa a intensificarii agriculturii, care consta in aplicatii crescute de chimicale, homogenitate in culturi si mecanizare multa, declinul populatiilor de (L. europaeus) poate fi contracarat prin masuri de imbunatatire a habitatului, masuri care tintesc sporirea diversitatii vegetale (Smith et al. 2005). Astfel de masuri am gasit ca se practica in Anglia. Fara a prezenta amanuntele, pe care nici eu nu le cunosc, voi incerca doar sa descriu cum functioneaza acest fel de proiecte:

In primul rand in Anglia fermierii traditionali nu au avut nicicand pamantul confiscat de comunisti. Fermierul este legat sufleteste de terenul lui, il intereseaza sa faca profit din cultura agricola, dar in acelasi timp ii este draga natura si biodiversitatea. Marea majoritate a fermierilor sunt si vanatori, vanatoarea de iepuri (sau chiar cursele de ogari) este o indeletnicire foarte populara in zonele rurale. Astfel la sesizarea imputinarii iepurilor s-au format organizatii al caror scop este studierea problemei si remedierea situatiei. Aceste organizatii (Hare Conservation Trust si Game & Wildlife Conservation Trust, gasiti mai jos site-urile lor pe Internet) lucreaza cu fermierii, tiparesc si distribuie brosuri informative, organizeaza intruniri de instruire despre masuri practice reale ce se pot implementa pe fiecare ferma in parte pentru a obtine recolte agricole si in acelasi timp salbaticiuni. Rezultatele se reflecta in multe locatii cu peste 40 iepuri la km2.

http://www.hare-preservation-trust.co.uk/index.php
http://www.gwct.org.uk/

Fara nici un dubiu insa, CEA MAI IMPORTANTA parte consta in faptul ca in Anglia guvernul incurajeaza protejarea iepurilor (si nu doar) prin subventii platite catre fermieri pentru imbunatatirea habitatului (GWCT, 2010). Se considera ca imputinarea iepurilor se datoreaza lipsei de hrana in timpul verii si cresterii pradarii de catre vulpi. Adica dupa maturarea culturilor iepurii (mai ales juvenili) sunt impinsi in margini unde se hranesc de-a lungul santurilor si drumurilor cu putinele plante fragede ramase. Acolo insa sunt cu multa usurinta gasiti si prinsi de vulpile care patruleaza in lungul acestor sectiuni din teren. Programele numite “Entry Level Stewardship” incurajeaza fermierii sa asigure zone de hranire peste vara prin cultivarea amestecului de seminte pentru pasari (EF2). Aceste amestecuri semanate in primavara devin nutritive in timpul verii si contin o multitudine de buruieni anuale. Astfel de amestecuri contin Brassica spp, triticale si quinona (Chenopodium quinina), sau in? (linseed), ori triticale + millet (Panicum, Setaria). Alte optiuni sunt margini cultivate (EF11), capete de tarla plantate cu cereale fara fertilizare (EF9 si EF10). Fasiile de ierburi (EE1-3) sunt populare in randul fermierilor, dar cele mai bune dintre aceste fasii sunt cele de 6 metri (EF3) din care trei metri se taie anual. Ierburile de iarna (EJ5) sunt excelente pentru iepuri, ca si amestecurile pentru polen si nectar (EF4) care insa trebuie lasate netaiate in timpul producerii puilor. Miristile, in special daca contin plante verzi, sunt utilizate cu precadere de catre iepuri. Doua optiuni excelente de asigurare de adapost verde in programul ESL sunt: culturi de cereale cu fertilizare redusa urmate de miriste peste iarna (EF15) si miriste prelungita peste iarna (EF22). Optiunea (EF13), zone cultivate nerecoltate pentru pasari cuibaritoare la sol, cu toate ca nu a fost gandita pentru iepuri, are de asemenea efect beneficial, inseamna propagare de plante spontane verzi in mijlocul tarlalei si ca atare acestea vor fi folosite si de iepuri. Pe pasuni nu exista de regula iepuri datorita lipsei de adapost si expunerii la pradare. Cele mai bune optiuni ESL in aceste locuri sunt: colturile de tarla (EK1) care nu se pasuneaza, nu se fertilizeaza, se taie o data la cinci ani si constituie zone de adapost si de crestere a puilor. Si asa mai departe, se incurajeaza fermierii sa contacteze administratorii agricoli pentru optiuni.

In Romania cunoastem cu totii cum s-au petrecut faptele. In 1950 s-a facut colectivizarea, inca nu exista tehnologia destructiva de practicare, iepurii (si alte specii salbatice din camp) se gaseau abundent. Prin 1980 deja s-a vazut imputinarea iepurilor datorata chimizarii si mecanizarii (drept urmare Scarlatescu, Popescu si Almasan propun rezolvarea problemei prin modificarea bonitatii I la iepure de la 30 la 20/100 ha). Dupa 1990 pamanturile se returneaza proprietarilor care se afla in majoritate la in jur de 70 ani. Gloabele au murit de mult la CAP. Pamanturile stau nelucrate, parloagele iarasi nu reprezinta habitat ideal pentru iepure. Prin 1995 se incepe timid cultivarea in parcele mici. Este timpul iepurilor si fazanilor si efectivele stau destul de bine. Iata pentru ce inclin sa cred ca autorii (toti autorii) au dreptate in a situa cauza declinului in monocultura agricola. Mai apoi batranii vand pamanturile. (Nu mai gasesc postarea de pe forum unde un coleg a prezentat mucalit faptele: “golanul fiind plecat in Germania la furat” cine sa mai lucreze pamantul?). Il lucreaza italianul si danezul, investitori care au prins pulsul vremurilor si au luat (nu stiu exact pe ce cai) subventii pentru achizitionare (cumparat sau inchiriat) de pamant in Romania. Mii de hectare (nu vorbim despre cum s-a instrainat pamantul statului si cati s-au ales cu vile si sute de ha de pe urma tranzactiilor ca doar “cine-mparte, parte-si face”). Pentru a fi eficienti (sau cel mai eficienti, ca eficienti ar putea fi si altfel) noii agricultori au comasat tarlalele si practica monocultura pe >300-400 ha, chimizat si mecanizat cat se poate. Pretinzand ca nu pot manevra masinariile defriseaza ultimele liziere de arbusti care au existat in margini, ara si cultiva pana in buza canalelor de desecare (acolo unde exista), astfel campul devine cu adevarat un fel de desert bine imbibat cu otravuri, dupa ce se taie oceanul de porumb pentru fabricat etanol. De unde potarniche? De unde ciocarlie, sau presura de camp? De unde iepure? Italianul, danezul si romanul intreprinzator in agricultura, nu doar ca nu vor sa auda de masuri pentru protectia biodiversitatii, ba mai mult chiar vor da intentionat cu otrava pentru a ucide salbaticiunile care le prejudiciaza profitul.

In atare situatie, stimate domnule Daniel Dicu, cum ar putea Ordinul Ministerial sa imbunatateasca efectivele de iepuri? Porunca “Sa se faca iepuri!” nu cred sa mai functioneze in zilele noastre ca pe vremea cand s-a facut lumina.

Analizele toxicologice, evaluarea corecta “in piete de proba echitabil alese,” restrictiile la recoltari, hranirea complementara (cu zeci de hranitori si mii de tone de furaj administrat in tabele), combaterea braconajului si pradatorilor, repopularile cu iepuri crescuti in crescatorii speciale, implementarea de microcipuri in caini (hoinari sau nehoinari), paza si patrularea permanenta... stati sa vedem daca n-am uitat ceva, toate acestea, dupa umila mea parere, cand vine vorba despre iepuri vor insemna “o frectie buna la un picior de lemn.” Fara indoiala se pot implementa toate, rau nu vor face doar ca nu vor rezolva problema.

Ce-i drept interzicerea incendierii miristilor, obligativitatea folosirii mijloacelor “de speriat vanatul” si interzicerea utilizarii chimicalelor daunatoare vanatului ar putea avea ceva rezultate. Italianul proprietar de teren, sau chiar si arendasul roman, are sa rada in nasul “administratorului fondului cinegetic naţional şi gestionarilor fondurilor cinegetice” in a caror responsabilitate “cade” sarcina. Greblele de speriat vanatul nu se vor implementa niciodata la scara larga iar chimicalele, care dintre ele nu sunt daunatoare vanatului? Ce-i drept nu toate ucid direct si imediat, insa toate ucid prin flamanzire pentru ca distrug plantele din flora spontana care asigura diversitate si continuitate in hrana ierbivorelor, si/sau insectele si artropodele indispensabile cresterii puilor de potarniche si fazan.

In sfarsit, masuri reale si concrete care ar putea remedia situatia iepurilor din Romania, in acelasi timp si a altor specii salbatice din agricol, se pot aplica doar cu sprijin serios din partea autoritatilor agricole. Daca nu ma insel, toti (sau majoritatea) agricultorilor primesc un fel de subventii pentru practicile lor.

In primul rand ar trebui organizata o comisie cu reprezentanti din teritorii care sa se ocupe de problema. La capitolul investigatii nu va pierdeti vremea (si banii ce nu-i aveti) cu analize toxicologice si anatomo-patologice decat acolo unde exista suspiciune de boala sau intoxicare, pentru a actiona caz penal sau a lua masuri curative/preventive. In rest, toate chimicalele sunt toxice, iar bolile nu par a fi cauza declinului iepurilor. Totusi, Wincentz Jensen, a gasit in Danemarca declin similar in zonele agricole ca si in zonele in care nu se practica agricultura. Personal, toamna trecuta am fost contrariat de faptul ca nici in terenuri aparent propice pentru iepuri nu am gasit atatia cati trebuiau sa fie. Prin urmare eu as efectua observatii comparative. Probabil se pot identifica in Romania unele zone in care agricultura se mai practica in sistem mozaicat, in tarlale mici. Ar trebui vazut daca acolo iepurii sunt inca abundenti in comparatie cu zonele de monocultura intinsa. Daca si acolo unde ar trebui sa existe iepuri mai multi ei se afla in scadere drastica atunci trebuie investigat mai departe. Investigatiile in mortalitatea subadultilor sunt desigur foarte dificile, motiv pentru care pana in prezent nimeni nu a identificat alte cauze (probabil vor fi romanii cei dintai). Nu este totusi exclus ca un anume ceva inca neidentificat sa distruga puii.

Mai apoi, ca masuri de remediere, personalul de teren al “administratorului fondului cinegetic naţional – responsabil de administrarea, cu bună credinţă, a bunului public, de interes naţional şi internaţional, denumit generic vânat” ar trebui sa cutreiere terenul si sa puna in vedere fermierilor ca li se vor taia subventiile pentru practicare in cazul in care nu respecta anumite cerinte. Exista acel “Cod de bune practici agricole.” In el mi se pare ca exista anumite cerinte de nefolosire a anumitor chimicale. Exista si interdictia de a defrisa perdelele de arboret si imi amintesc si de ceva obligativitate de a pastra ierburi verzi in anumite perioade ale anului? Ce-ar fi daca s-ar mai modifica ceva in “Codul de bune practici” in sensul de a se interzice practicarea monoculturii pe mai mult de (sa zicem) 20 ha? Obligativitatea de a recolta centrifug, adica de la mijlocul tarlalei catre margini. Si ce-ar fi ca, la sesizarea gestionarului fondului, personalul administratorului central (in loc de a calcula cifre in birou, importante cifre despre realizarea planului in patru ani si jumatate, la hrana suplimentara, tone, la hranitori amenajate, bucati, si la ciori si cotofene combatute, bucati) sa se deplaseze la locul faptei si sa intocmeasca documetatie despre nerespectarea masurilor de catre agricultor, iar ca urmare agricultorul sa nu mai primeasca subventii pentru activitatea prin care distruge salbaticiunile campului – “bun public, de interes naţional şi internaţional?”

Aceasta in cazul cand guvernul roman nu are (precum guvernul englez) fonduri pentru stimularea practicilor ecologice aratate mai sus, ceea ce ar fi desigur cu totul altceva. Nu cunosc in ce masura Uniunea Europeana ar fi dispusa sa subventioneze conservarea vanatului mic din Romania. Aceasta nu este de competenta mea, ma gandesc ca s-ar putea pune intrebarea de catre vreun reprezentant al guvernului roman. Daca (sa zicem ca) se pot primi fonduri pentru asta, urmeaza desigur organizarea distribuirii, controlul implementarii (si combaterea matrapazlicurilor, care iarasi ma depaseste).

Asadar, stimate domnule Daniel Dicu, aceasta este viziunea mea asupra problemei iepurelui de camp. Puteti gasi lucratura mea despre fazan si potarniche la acest site:

http://www.scribd.com/doc/195331296/Faza...re-Castiov

Iar daca sunteti interesat ma puteti contacta (francisc.castiov@fwc.com sau fcastiov@yahoo.com) si putem discuta in continuare. Cand voi termina studiul (ca sa-i zicem asa) despre iepure o sa vi-l pun la dispozitie.

Va doresc viata lunga si fericita,
Francisc Castiov

Ovidiu Constantinescu
Mesaje: 7
Membru din: 04 Oct 2016 08:10
Nickname: OVI762
Membru al: Nespecificat
Confirmat ca persoana reala de: Laurentiu Ionescu

Re: Despre iepurele de camp de Francisc Castiov

Mesajde Ovidiu Constantinescu » 07 Oct 2016 08:32

Am citit lucrarea lui Francisc Castiov despre iepure;raportata la situatia reala din teren,foarte corecta si folositoare,din punctul meu de vedere.


Înapoi la “Iepurele de câmp”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator